Planta de ceai (Thea sinensis), clasificata de faimosul botnaist Suedez Linnaeus in 1753, este o planta vesnic verde din Camellia sinensis. Aceasta este sub-impartita in doua subspecii principale cunoscute sub numele de Camellia sinensis sinesis, soiul care a fost gasit crescand in China si, assamica Camellia sinensis, planta care creste ca un nativ in Nord Estul Indiei, provincea Assam. O al treilea subspecie, Camellia sinensis lasio-calyx, este un sort Cambodian ce nu este, in general, utilizat pentru productia comerciala.

Planta creste ca un arbust peren sau pom, care produce flori putin delicate cu cinci sau sapte petale albe sau petale de o culoare alba-cremoasa sau de o culoare stralucitoare galbena, a carei frunze sunt brusc serate, groase si stralucitoare. Fructul cu un gust amar-fructos este de marimea unei alune si contine de la una la trei seminte.

Tufa Chineza, in general, creste pana la o inaltime maxima de 5 m (15 ft) si are mai multe grupuri de tulpine pilc, dar exista copaci antici de ceai in China, care ajung la o inaltime de peste 30 m (100 ft), ceai mai beche tufa inca creste in regiunea Xishuangbanna, provincia Yunnan. Camellia sinensis nu este afectata de climele reci si creste bine in China, Tibet, Japonia si alte regiuni inalte ale lumii, cum ar fi Taiwan si pantele superioare (inaltimii) a plantatiilor Darjeeling din India. Frunzele cresc pana la aproximativ 5 cm (2 in) in lungime si, tufisul poate produce un bun ceai pana la 100 de ani. 

Camellia sinensis assamica este un copac, mai degraba un tufis, ce creste cu un trunchi central si ajunge la inaltimea de 14-18 m (45-60 ft). In cazul in care cresterea este libera (ne obstructionata de om si alti factori), frunzele pot creste pana la 15-35 cm  (6-14 in), in lungime. Varietatea Assam iubeste conditiile cu caldura si umezeala si produce ceai pana la aproximativ 40 de ani. Exista cinci tipuri principale de assamica Camellia sinensis - Birmania robusta si soiurile de Manipuri, varietatea Lushai, o varietate cu frunze fragede si o varietate de Assam cu frunza mai itunecata. Toate acestea, dau o culoare mai inchisa, si o aroma mai pronuntata in comparatie cu tufele Chineze.

Soiul Comdodian este de asemenea considerat a fi un copac, mai degraba decat tufa si creste cu un singur trunchi pana la o inaltime de aproximativ de 4.5 m (15 ft). Acesta este, in general, numai in cresterea hibrizilor.

Astazi, arbustii si arborii de ceai sunt cultivati in scopuri comerciale intre 40 si 45 de tari in intreaga lume, predominant in zonele apropiate de ecuator in cazul in care condtitiile tropicale se protrivesc cel mai bine plantei. Climele cele mai potrivite ofera temperaturi cumprinse intre 10-35 C (50-85 F), precipitatii cuprinse intre 200-230 cm (80-90 in) timp de un an, si altitudini cuprinse intre 300 si 2100 m (1000-7000 ft) deasupra nivelului marii. Cele mai bune sunt plantatiile cu altitudini intre 1200-1800 m (4000-6000 ft), unde ceata si norii ajuta la protejarea plantelor de la prea mult razele solare directe si un aer mai rece permite bobocilor noi si delicati sa se dezvolte si sa creasca mai lent, dand astfel mai multe arome. Termenul de "crescute-sus" se refera la ceaiurile cultivate mai sus de 1200 m (4000 ft), "moderat crescute" pentru ceaiurile crescute intre 600-1200 m (2000-4000 ft), si "jos-crescute" celor cultivate cultivate mai jos de 600 m (2000 ft). 

Radacina plantei superficiala de sistem se afla doar un metru sau cam asa ceva mai jos de suprafata si, prin urmare, este vulnerabila la seceta si inundatii. Solul care este prea uscat sau care se scurge prea rapid va determina tufisul sau pomul sa se ofileasca rapid si prin urmare nu va mai produce noi muguri de frunze. Prea multa apa si radacinile se vor ineca. deci, un drenaj bun si un sol adecvat de acid (argilam turba si nisip-toate sunt bune), sunt esentiale pentru o cultivare de succes.