Nimic nu afecteaza aroma boabelor de cafea verzi, mai mult ca procesul de prajire. Daca ar fi sa pregatiti o cafea din boabe necoapte, rezultatul nu ar avea nici o aroma recunoscuta ca de cafea. Prajirea este etapa-cheie, prin care gustul caracteristic, aroma, si buchetul final al boabelor de cafea este dezvoltat. Perioada de timp a procesului de prajire, de asemenea, determina daca cafeaua va sfarsi prin a fi “scortisoara”, “city”, sau o prajire “dark French”. In termeni simplificati, cafeaua este descrisa ca fiind “slab”, “mediu”, sau “tare” prajita.

Procesul

 In procesul de prajire, o sursa externa de caldura este aplicata boabelor de cafea prime in rezervoare mari sau tobe, sunt rotite si incalzite uniform pana la temperaturi ajungand pana la 2900C. Caldura, in esenta, creaza modificari chimice in structura fizica si compozitia boabelor de cafea. 

Apa se evaporeaza din boabele de cafea, amidonul se transforma in zahar, si zaharul se caramelizeaza. Boabele de cafea cresc in marime pana la 25 la 35 la suta. Ele incep sa sara, la fel ca floricele de porumb. Boabele de cafea isi pierd 18-22 la suta din greutatea lor, mai ales prin acest proces de evaporare. Continutul de cafeina, cu toate acestea, nu este afectat de aceste schimbari.

Treptat, fasolele (boabele de cafea) verzi se transforma intr-o culoare galbuie, apoi evolueaza pana la un maro profund. In aceasta schimbare de culoare, o serie de reactii chimice apar, cauzand zaharurile boabelor de cafea si proteinele sa interactioneze intre ele. Aceste schimbari, precum si eliberarea de caffeol, care sunt esentiale in a scoate in evidenta aroma si buchetul boabelor de cafea. Cu cat mai intunecate sunt la culoare fasolele, cu atat mai mult ulei acestea produc.
​
Mare grija trebuie sa fie luata ca procesul de apropiere de finalizare, pentru a se asigura ca boabele nu sunt arse.

Acizi favurosi se formeaza atata timp cat boabele de cafea se transforma intr-o prajire medie-tare. In timp ce prajirea progreseaza spre una mai inchisa, aceeasi acizi incep sa se descompuna, si componentele de zahar vor incepe sa se caramelizeze. O prajire mai indelungata are o pondere mai inalta si o aroma mai intens-bogata pe farfurie. Acesta este motivul de ce boabele de cafea espresso sunt caracterizate ca avand un nivel de aciditate scazut, o plina pondere, si uneori un gust ca de caramel (caramel, pana la urma, este doar zahar copt.

Dupa monitorizarea procesului de prajire, boabele de cafea sunt rapid racite prin jeturi de aer reci, astfel incat inchide ermetic tot buchetul si aroma ce au fost aduse le viata de catre aerul incalzit de la latentele fasole verzi.

Cu cat mai slaba este prajirea, cu atat mai multe arome de acizi, rezultand in arome interesante si spumoase. Prajirele slabe au o pondere mai slaba, deoarece friptura (procesul de prajire) nu a produs zahar caramelizat sau caffeol.

Fripurile medii au mai putine rupturi acidice; ele sunt mai bogate (pline), cu un buchet mai rotunjit. Aici, uleiurile de cafea incep sa apara.

La etapa de profunda prajire, toate tonurile acidice dispar; boabele sunt mai uleioase; apare o latura dulcie-amaruie, cu o aroma de ciocolata; infuzia este bogata cu o plina-pondere si textura;

O nota interesanta despre prajire ce se refera la continutul de cafeina: o friptura (prajire) mai intunecata/indelungata, va avea un continut de cofeina mai scazut. Temperaturile inalte si lungi de prajire vor elimina mai multa cofeina din boabele de cafea in comparatie cu o prajire mai scurta si rece. 

Nimic nu afecteaza aroma boabelor de cafea verzi, mai mult ca procesul de prajire. Daca ar fi sa pregatiti o cafea din boabe necoapte, rezultatul nu ar avea nici o aroma recunoscuta ca de cafea. Prajirea este etapa-cheie, prin care gustul caracteristic, aroma, si buchetul final al boabelor de cafea este dezvoltat. Perioada de timp a procesului de prajire, de asemenea, determina daca cafeaua va sfarsi prin a fi “scortisoara”, “city”, sau o prajire “dark French”. In termeni simplificati, cafeaua este descrisa ca fiind “slab”, “mediu”, sau “tare” prajita.

Procesul

 In procesul de prajire, o sursa externa de caldura este aplicata boabelor de cafea prime in rezervoare mari sau tobe, sunt rotite si incalzite uniform pana la temperaturi ajungand pana la 2900C. Caldura, in esenta, creaza modificari chimice in structura fizica si compozitia boabelor de cafea. 

Apa se evaporeaza din boabele de cafea, amidonul se transforma in zahar, si zaharul se caramelizeaza. Boabele de cafea cresc in marime pana la 25 la 35 la suta. Ele incep sa sara, la fel ca floricele de porumb. Boabele de cafea isi pierd 18-22 la suta din greutatea lor, mai ales prin acest proces de evaporare. Continutul de cafeina, cu toate acestea, nu este afectat de aceste schimbari.

Treptat, fasolele (boabele de cafea) verzi se transforma intr-o culoare galbuie, apoi evolueaza pana la un maro profund. In aceasta schimbare de culoare, o serie de reactii chimice apar, cauzand zaharurile boabelor de cafea si proteinele sa interactioneze intre ele. Aceste schimbari, precum si eliberarea de caffeol, care sunt esentiale in a scoate in evidenta aroma si buchetul boabelor de cafea. Cu cat mai intunecate sunt la culoare fasolele, cu atat mai mult ulei acestea produc.
​
Mare grija trebuie sa fie luata ca procesul de apropiere de finalizare, pentru a se asigura ca boabele nu sunt arse.

Acizi favurosi se formeaza atata timp cat boabele de cafea se transforma intr-o prajire medie-tare. In timp ce prajirea progreseaza spre una mai inchisa, aceeasi acizi incep sa se descompuna, si componentele de zahar vor incepe sa se caramelizeze. O prajire mai indelungata are o pondere mai inalta si o aroma mai intens-bogata pe farfurie. Acesta este motivul de ce boabele de cafea espresso sunt caracterizate ca avand un nivel de aciditate scazut, o plina pondere, si uneori un gust ca de caramel (caramel, pana la urma, este doar zahar copt.

Dupa monitorizarea procesului de prajire, boabele de cafea sunt rapid racite prin jeturi de aer reci, astfel incat inchide ermetic tot buchetul si aroma ce au fost aduse le viata de catre aerul incalzit de la latentele fasole verzi.

Cu cat mai slaba este prajirea, cu atat mai multe arome de acizi, rezultand in arome interesante si spumoase. Prajirele slabe au o pondere mai slaba, deoarece friptura (procesul de prajire) nu a produs zahar caramelizat sau caffeol.

Fripurile medii au mai putine rupturi acidice; ele sunt mai bogate (pline), cu un buchet mai rotunjit. Aici, uleiurile de cafea incep sa apara.

La etapa de profunda prajire, toate tonurile acidice dispar; boabele sunt mai uleioase; apare o latura dulcie-amaruie, cu o aroma de ciocolata; infuzia este bogata cu o plina-pondere si textura;

O nota interesanta despre prajire ce se refera la continutul de cafeina: o friptura (prajire) mai intunecata/indelungata, va avea un continut de cofeina mai scazut. Temperaturile inalte si lungi de prajire vor elimina mai multa cofeina din boabele de cafea in comparatie cu o prajire mai scurta si rece.